Turul României pe bicicletă
26 august – 25 septembrie 2015
2946 km
De ce Turul României?
Turul României a apărut în planul meu abia după ce am văzut într-o ştire pe internet, că cicloturistul lugojean Ştefan Hodi făcuse deja un astfel de traseu. Ulterior, aveam să aflu că acest cicloturist, nu era la primul lui tur, făcuse multe altele înainte. Iniţial, planul meu a fost să ajung până în Grecia! Îmi calculasem 3000 km dus – întors fix cât a avut şi Turul României. Cred că nu m-am simţit cu adevărat pregătit pentru o expediţie în afara ţării, poate am considerat că mai trebuie să mă bucur de ce îmi poate oferi această ţară, şi am făcut o alegere foarte bună având în vedere toate amintirile plăcute care mi-au rămas din acest tur.
Informaţii generale
Find atât de multe de spus despre această expediţie, voi încerca să sintetizez câteva amănunte mai importante.
Am plecat la sfârşitul lunii august, anul 2015 în această călătorie, direcţie fiind Marea Neagră, mai exact Vama Veche.
Mi-am dorit să mă bucur puţin de mare pentru ca mai târziu să iau contact şi cu muntele.
Deşi nu sunt cel mai puternic cicloturist şi nici pe urcări nu sunt prea rapid, în această călătorie am urcat cu bicla prin locuri unde cu greu ajunge şi maşina. Am început cu Transfagarsan (2042 m alt) urmând Transalplina (2145 m alt), TransSemenic (aprox 1000 m alt), Pasul Tihuta (1201 m alt) şi TransRarau (1470m alt). Mi-am dorit să străbat şi pasul Gutâi (987 m alt) dar fiind drumul blocat, am folosit ruta care trece prin oraşul Cavnic şi care se pare că a fost mai dificilă decât mă aşteptam.
Vremea a fost în general călduroasă cu mici excepţii când a plouat şi a bătut vântul.
Am avut trei zile de vânt frontal – de la Carei până la Baia Mare, fără să mai aduc în discuţie zilele când am traversat Dobrogea. În acea regiune a ţării vântul este nelipsit.
Ploaia mi-a dat bătăi de cap în special când am parcurs Mărginimea Sibiului, în a 16-a zi după ce am părăsit oraşul Târgu Jiu mergând spre Drobeta Turnu Severin dar şi la întoarcere de la Vaslui spre Tecuci.
Au existat şi ceva nopţi în care mi-a fost rece, suprinzator pentru perioadă anului în care mă aflam iar printre acestea se numără – noaptea când am campat într-o grădină, la aproximativ 30 km de Obârşia Lotrului, am avut inspiraţia ca înainte să adorm să-mi bag echipametul pe care îl foloseam a doua zi în sacul dormit pentru a-l menţine cald.
Mi-a fost destul de rece şi în campingul de pe TransSemenic, dar m-am încălzit cu un ceai cald înainte să adorm. Doamna care m-a cazat, m-a întrebat de mai multe ori dacă sunt sigur că vreau să dorm în cort având posibilitatea să optez şi pentru o căsuţă.
Gazde în acest tur, mi-au fost prietenii mei cărora le mulţumesc foarte mult pentru că s-au implicat şi apreciez tot efortul lor, oameni pe care i-am cunoscut pe traseu şi care mi-au rămas la suflet prin toată bunătatea de care au dat dovadă dar şi campingurile care unele dintre ele, m-au primit fără să-mi ceară vreun ban! Ţin să amintesc aici – Camping Argeş http://www.camping-arges.ro/ro/ în Carei (camping Ştrand Cărei) http://joystrand.ro/ dar şi în localitatea Firiza, Baia Mare – campingul Vascrim http://www.vascrim.ro/
În
acesta expediţie am avut ocazia să vizitez mai multe obiective
turistice, dar şi să ajung în anumite locuri pe care într-o altă
conjunctură cu siguranţă nu le vedeam.
Dacă în primul meu tur, pot spune că am plecat într-o oarecare măsură nepregătit, neavând tot echipamentul necesar şi optim pentru parcurgerea unui traseu cicloturistic, de acestă dată, pot spune că m-am pregătit şi mi-am cumpărat tot ce aveam nevoie.
Distanţa totală pe care am parcurs-o a fost de 2946 km în 31 de zile.
Pe punctul de a renunţa
Din păcate am avut şi o problemă fizică din cauza mea, deoarece am ezitat, în condiţiile în care mi s-a spus, să-mi ung cu o cremă specială, şaua de piele nou cumpărată, iar duritatea ei mi-a făcut răni la posterior greu de îndurat. Acum îmi aduc aminte râzând de această situaţie, şi sunt sigur că şi pentru voi este comic, dar credeţi-mă, am fost pe punctul de a renunţa.
Cred că am oprit din 10 în 10 m, pentru a mai schimba o pereche de pantaloni.
Dar totul e bine când se termină cu bine, ajuns cu greu în Constanţa, am cumpărat o cremă pentru problema mea medicală, dar şi o husă cu gel iar în Bucureşti mi-am rezolvat şi problema la şa.
Drept urmare să nu repetaţi greşeala mea, dacă aveţi o astfel de şa şi doriţi să mai amânaţi aplicarea unguentului pe ea, nu vă recomand!
Alte probleme au fost mărunte: – roţile puţin descentrate dar le-am rezolvat atât în Bucureşti cât şi în Sibiu. În Târgu Jiu, ceva prieteni mi-au rezolvat jocul din butucul spate, am înlocuit o pereche de saboţi şi am avut şi o singură până, dar ştiţi când? exact în ultimii 10 km spre casă!
Turul României este până în prezent cel mai lung traseu pe care l-am parcurs şi sunt foarte mulţumit pentru această reuşită!
