Traseu 885 km
16 – 26 aprilie 2016
Din nou spre Maramureş
Aşa cum am spus în postarea anterioară, Maramureş este locul meu de suflet. Cu mare drag mă reîntoc să mă bucur de frumuseţile acestei regiuni. În traseul despre care urmează să vă povestesc, am plecat împreună cu un prieten. Am folosit trenul de la Brăila până la Piatra Neamţ – această rută am parcurs-o în primul meu tur pe bicicletă şi vă spun cu sinceritate că din punct de vedere peisagistic nu are multe de oferit, probabil şi din cauza formelor de relief, mai multe câmpii şi dealuri pe când de la Piatra Neamţ situaţia se schimbă fiind o zonă montană
Traseul pe care l-am parcurs până în Maramureş, a fost acelaşi din urmă cu doi ani, am revăzut locurile unde am campat înainte însă de data asta ne-am oprit în alte locuri. Am urcat din nou la 1416 m alt prin Pasul Prislop dar înainte de asta, nu am vrut să evit TransRaraul din dorinţa de a-i arăta lui Alex, cât de frumos este.
Deşi are punctul maxim de ascenisune 1470m alt pentru mine a fost pe locul doi ca şi dificulate după Transalpina. Pantele sunt scurte şi cu un grad ridicat de înclinaţie iar curbele sunt strânse.
Ajunşi în Maramureş am stat 2 zile tot la Mănăstirea Sfânta Cuvioasă Parascheva, sat Strâmtura, timp în care mi-am revăzut prietenii, am ieşit cu bicicleta să mă bucur de peisajele extraordinare ale acestei regiuni, am vizitat anumite obiective turistice, şi nu în utlimul rând, am cumpărat ceva produse tradiţionale.
Apropo de produsele tradiţionale (slănină şi palincă) am cumpărat atât de multe, încât, chiar dacă am lăsat deja două pachete la curier, în Sighetul Marmaţiei, ne-au mai rămas o parte din ele, bagaj suplimentar pe care a trebuit să-l transportăm. Abia după două zile în care am pedalat, ne-am dat seama că trebuie să găsim o modalitate de a scăpa şi de aceste pachete, deoarece mai mult ne incomoda. Ajunşi în Târgu Mureş, nu am pierdut ocazia, şi am mers tot la un curier pentru a trimite bagajul spre casă.
La un pas să ne mănânce “ursul”
Ajuns pe TransRarau, am campat într-un loc special amenajat în care am mai fost odată în Turul României şi mi s-a părut cel mai sigur.
Pentru că era deja noapte, am intrat în cort şi ne-am pus să mâncăm, folosind lumina unei lanterne. După acest ospăţ, ne-am pus la somn, doar că peste ceva timp, mă trezesc şi-l văd pe Alex puţin agitat. Nu ştiam ce se întâmplă, iar el mi-a spus că afară, un animal ne dă târcoale. Iniţial am luat totul în glumă până când, am auzit un sunet, exact pe partea unde eram eu. Aceste sunete s-au auzit mai mult de trei ore nereuşind să-mi dau seama ce ar putea fi şi nici nu ştiam cum să reacţionez. La un moment dat mă gândeam că dacă ar fi un animal trebuia să ne facă ceva având în vedere de timpul care a trecut. Într-un final, când ne apropiam de ora 6 dimneata, am sunt la 112 pentru a le explica situaţia.
În urma acestui apel, m-am uitat puţin mai atent, şi am reuşit să-mi dau seama că pe cort era aşternut ceva ce părea a fi zăpadă iar asta mi-a dat curaj să ies afară. Intradevar, am avut dreptate, peste noapte nins mult, m-am uitat în jur n-am văzut nici urme care să aparţină vreunui animal, aşa că mai mult decât sigur a fost o confuzie care ne-a ţinut treji toată noaptea. Le-am spus celor care se îndreptau spre noi că suntem bine, a fost o alarmă falsă şi că nu mai este nevoie de intervenţia lor.
După ce ne-am liniştit puţin, am plecat de pe munte, cu greu având în vedere că nu erau condiţii bune de drum, mai ales că noi trebuia să coborâm.
Ajunşi în faţa unui restaurant, nu am ezitat, aşa cu după frica, oboseala şi frigul pe care le-am indurat ne-am oprit să mâncăm două porţii de ciorbe calde care au mers de minune.
Noi am plecat în luna aprilie în acesta călătorie, şi nu ne aşteptam să fie atât de frig, o singură zi am fost la mânecă scurtă, fiind chiar prima zi, ba mai mult de atât, după noaptea cu pricina, în următoarea seară când am campat, a nins din nou!
Înapoi spre casă
Întoarcerea a fost până la Braşov, deşi ne-am dorit iniţial să ajungem la Buzău. Am aflat între timp că se fac ceva lucrări de reparaţie la un pod, era nevoie de o rută ocolitoare aşa că până la urmă ne-am hotărât să luăm trenul şi să ajungem acasă mai devreme.
La fel cum am zis şi la celelate trasee, toata experienţa a fost de neuitat pentru mine, indiferent, de întâmplări fericite sau nefericite, sunt experienţe din care am avut de învăţat!
